Paradoxul emigrantului român european

Românul cel nevoit sa caute a-si castige pâinea, afară din acel spatiu care (pentru oricine) inseamnă "tara lui", trăieste un paradox (dacă tara in care este emigrat este una din tările ce apartin Uniunii Europene): atât tara de origine cat si tara de exil nu il consideră cetătean al lor cand este vorba de a-i acorda "cuvenite drepturi" dar il consideră cetatea al lor cand este vorba de a-i pretinde sa respecte "cuvenite obligatii".
Il consideră cetătean al lor când este vorba sa-i pretindă impozite dar nu-l considera cetătean al lor atunci când trebuie sa-i acorde aferentele servicii (in baza acelor contributii).

In acelasi timp, noul stat apărut (Comunitatea Europeana) ii consideră cetăteni pe toti cei peste 500 de milioane de locuitori ai ei. Numai ca, dorintă ... unora este frâna ... altora.
Din aceasta "accelerare" concomitenta cu "frâna trasa" nu poate rezulta decat un "ambreiaj" facut ... varza.

Scuze. Pagina in lucru. Un pic mai multe (de moment) aici