Viata (trairea) umana este cel mai amplu joc de trombon.
Trebuie sa fii un adevarat expert ca sa poti intui cu adevarat bine, cand si cine minte, cand si cine spune adevarul, in asa fel incat tu sa fii jucatorul care castiga si nu vreunul dintre jucatorii care pierd.
Trebuie sa spun ca rezultatele jocurilor (de trombon) in care participam ma cotau ca pe unul care se situa in tabara castigatorilor.
Eram un expert in "citirea" adversarului, dar in acelasi timp expert in arta disimularii.
Cum insa sunt un . . . de neclintit in ceea priveste respectarea regulii jocului, nu am folosit niciodata (sau, am cautat sa evit pe cat posibil sa folosesc) arta disimularii in viata de zi cu zi (alt joc, alte reguli, alt "scop de atins".
Acest "antrenament" din copilarie, ma ajuta insa sa citesc oamenii, si practica mi-a demonstrat ca ma pot baza bine pe aceasta citire, probabilitatea de a ma insela fiind foarte mica.
Din 2012, am intrevazut in Elena Udrea un potential presedinte, si am scris in foarte multe postari, prin bloguri si pagini, ca Elena Udrea va fi primul presedinte de sex feminin pe care Romania o sa il aiba.
Udrea s-a nascut spre norocul Romaniei, dar spre nenorocul ei personal.
Ceea ce face ea este un sacrificiu, un sacrificiu pe care putini sunt capabili sa il faca.
Udrea este acelasi tip de "jucator" ca si Basescu.
Ca sa intelegem mai usor ce inseamna "jucator" hai sa ne gandim la o nunta (la o nunta la care suntem "meseni".
Sunt oameni care "joaca" (danseaza), dupa cum sunt si dintre cei care nu danseaza deloc.
Ei bine, atunci cand iti place o muzica (o melodie) si vrei sa o dansezi, mergi si te prinzi in dans.
Unul dintre cele mai populare in ultima vreme, desi in aceeasi masura si popular si repudiat) s-a impus a fi "dansul pinguinului" (in fapt, nici nu poate fi socotit dans, ci este un joc, o joaca precum cea copilareasca, iar omul ramane un copil, pe viata).
Vorbind de aceasta "joaca", care are elocventa ei in ceea ce vreau sa spun, stim ca sunt persoane care isi accepta (lor insilor) sa fie "motz in frunte" (sa fie primul din sirul ce formeaza acel dans).
Ei bine, cei care urmeaza in sir, incearca sa tina pasul, ritmul cu acest "lider", din pura motivatie intrinseca si nu din alt rationament.
Revenind la politica, eu vad in ceea ce inseamna "presedinte", un "conducator de joc". A nu se confunda cu "arbitrul" sau cu "antrenorul", personaje care, din alte puncte de vedere sunt tot personaje care pot fi numite (si sunt) "conducatori de joc".
In acelasi timp, fiecare dintre cei trei poate fi denumit drept "coordonator de joc".
Dar singurul dintre cei trei care este in acelasi timp si "jucator", este (in fotbalul pre-clasic) "capitanul de echipa". Lucrurile au . . . involuat, si "capitanul de echipa" al zilelor noastre nu mai este unul "innascut", nu mai este propulsat in varf de sufletul celorlalti jucatori, ci unul "numit" de un "organ ierarhic superior".
Eu personal nu necesit altfel de "coordonator de joc" decat reprezinta Zorba in dansul din pelicula cu acelasi nume, dans in care eu as fi Basil (desi pot juca, oricare dintre cele doua roluri, simtindu-ma la fel de . . . "la locul meu"). Dupa cum vazuram (cei care au ochi ca sa vada) nici unul nu conducea in alt sens dacat al aceluia ca "2 urmeaza lui 1".
Revenind la politica (la cea a anului 2014) vreau sa spun ca eu nu am nevoie nici de "arbitru" (cum icea ca vrea sa fie Macovei sau Ponta), nici de "antrenor", nici de "spectator", nici de "patron", nici de "personal de serviciu", pentru ca "serviciile astea . . . externe" mi le pot face si singur, mult mai bine decat mi le poate face altcineva.
Ceea ce am nevoie este . . . nevoia de acel concept care se numeste "echipa", iar conceptul "echipa" exista doar in prezenta conceptului "jucatori" (ma refer la cei asociati prin motivatie intrinseca, pentru ca tot "echipa" se numeste si aceea adunare de oameni rezultata in urma motivatiei extrinseci).
Stiu dansul, nu am nevoie de nimeni sa-mi puna note sau sa-si dea pareri. Am nevoie de cei cu care te poti cuprinde dupa umar, cu drag, si dansa. Stanga unu, dreapta doi. Cand e spre stanga, conduce (conduce dansu) unul, cand e spre dreapta, conduce celalalt.
Ca sa ne putem sincroniza pasii spre a iesi dans si nu incaierare, aglomerare sau alta traznaie, e nevoie de un "1" caruia sa ii urmeze (in ordine arimetica) "2", apoi "3" si cate cifre prezente ar fi,
Cam asa (am pornit cu titlul de la una, si am ajuns la alta. cand prind timp, mai adaug cat sa aduc "ia tema").
No hay comentarios:
Publicar un comentario