viernes, 3 de octubre de 2014

Ponta, Iohanis si Macovei se vor precum Irod, iar noi sa le dansam pe masa.

Ponta si Iohanis se vor un fel de ceea ce este Becali pentru Steaua, numai ca in cazul lui Becali vorbim de o persoana privata si o proprietate privata, in timp ce Irozii astia doi, vor sa fie stapani, dar  pe proprietatea publica, si nu doar ca vor asta gratuit ci sa ii mai si platim.
Este ca si cum hotul de buzunare ti-ar taia chitanta ca sa-i platesti pentru efortul pe care l-a depus ca sa-ti sterpeleasca portofelul.
Macovei e mai dulce. Dansa vrea sa ne fie arbitru. Cam cum vroia Pacala sa ne fie primar.
Dumneaei s-ar vrea sefa, la masa juriului, ca la un altfel de "Dansez pentru tine".

Numai ca noi (cei ca mine) stim (in sens ca "le avem cu") dansul, si cum mai spuneam si mai spun, dansam pentru noi, pentru noi insine, si nu avem nevoie nici de arbitri si nici de antrenori.
Dansam ca si cand Viata ar fi o nunta, iar noi, mesenii ei.
Ceea ce e nevoie, se numeste "conducator (coordonator ) de joc" care sa ne invete, precum Zorba pe Basil, pasii noului dans, pe care el il stie si noi inca nu-l stim.
Stim "Breaza", stim "Hora", stim "Ciobanasul", stim si "Ratza" sau "Pinguinul".
Ca la Calusar, e nevoie de un "1", dupa care sa urmeze "2", dupa "2" sa vina "3" si tot asa, nu in vreo ordine data de vreo ierarhie ci doar in ordinea cronologica a prinderii in dans.
Cel in frunte la "Calusarii" se numeste "vataf", iar aceasta denumire nu este compatibila cu ceea ce eu vreau sa spun cu "coordonatorul de joc".

"Coordonatorul de joc" din viziunea mea este ceea ce Tudorel Stoica era la acea Steaua care a ajuns sa castige Cupa Campionilor Europeni, adica "creierul" unei echipe,
O echipa este un organism viu, dar nu un organism in-divid ci un organism compus, un colectiv.
Nici un organism natural, normal, in afara unor cazuri accidentale (vezi "Policefalia") nu are doua (sau mai multe) capete, nu are mai mult de un "centru in-divid de comanda" si deci, nici o alcatuire denumita "echipa" nu poate avea mai mult decat un cap.
Echipa poate fi "echipa de doi", de trei, de patru, etc, poate fi de orice numar care nu depaseste numarul persoanelor existente pe planeta la vreun "moment dat".
Echipa poate fi egala in dimensiunea-i (nu doar fizica) "sat", "comuna", "oras", "tara" sau, in varianta maxima cu ceea ce se defineste drept "lume". Principiul este acelasi la fiecare caz in parte, ceea ce face diferenta este doar "zoom"-ul.

Atunci cand vorbim de "creierul echipei" nu spunem prin asta ca doar un singur jucator din echipa gandeste in timp ce celorlalti le-ar umbla mintea in vacanta. Numai ca este nevoie ca cineva sa centralizeze (ca sa poata distribui) pasele si sa le distribuie spre a le mari la maximum posibil eficientizarea lor.

Cand iti alegi un coordonator de joc, tu trebuie sa-ti alegi pe cineva care este mai bun (si nu mai slab) decat tine.Iar daca o faci (alegerea) atunci trebuie sa te comporti ca si cum te-ai fi urcat pe o sanie, condusa de cel de tine ales, o sanie ce coboara de la Babele la Busteni pe Valea Jepilor, si sa nu pui piciorul jos in nici o clipa, indiferent cat de frica ti-ar fi.
Daca ii dai raspunderea, ori o faci ori nu.
Ori o dai, ori (daca-ti gasesti "clienti" pentru asta) ti-o asumi. Pentru ca altfel il omori si pe el, si pe tine. Altfel, se intampla ceea ce nu s-ar fi intamplat daca nu intervenea-i si culpa, chiar daca cea "vizibila"  i se poate "pasa" lui, cu cea "ne-vizibila", ramai.

Eu gasesc a fi foarte elocvent in ceea ce inseamna acordarea (sau nu) a increderii, talcul povestii "Minunea" de I Al Bratescu-Voinesti.

No hay comentarios:

Publicar un comentario