Capsunarii

"Capsunarii" au deschis poteca. 
Cine nu stie ce a insemnat "drumul" pana sa ajunga de la a fi drum la a fi "autostrada" poate usor vorbi prostii. 
O poteca se "bate" greu, te ustura la talpi pana o faci. Cei ce vin mai apoi pe autostrazi gata facute, cu multe benzi pe sens, "autostrazi europene" te privesc de sus, dar "capsunarul" stie ca fara randurile sale de piele puse la asta temelie, "boierii" ne-ar fi aratat in tara la noi portile spunand: "Uite, sute ca tine asteapta la poarta. Ori accepti conditiile, ori du-te"

va urma

Democratul e ca randunica, democratia nu e . . .colivie.

Individul uman de conceptie democrata are un comportament analogic comportamentului
randunicii.
Captivitatea (de orice fel), il omoara.
Democratia (ambientul democratic) nu este, in primul rand, colivie, nici trupului si nici
sufletului.
Orice alta forma de oranduire sociala, ingradeste.
Democratia ingradeste %. Orice alta forma sociala ingradeste intre 1 si 100%.
Omul e ca pasarea, dar nu toate pasarile sunt "pasarile cerului". Unele sunt compatibile
cu domesticirea (cele "de curte"), altele sunt compatibile cu captivitatea (cele "de zoo").
Eu nu am vazut pana acum randunici, nici domestice si nici la zoo. Cel mult, impaiate
(daca or fi, ca de vazut nu am vazut).
Dar nici dintre "pasarile cerului" nu toate sunt "pasnice".
Multe sunt "persecutante" (asemeni lupului), multe sunt "prada usoara" (asemeni oilor).
Randunica insa se situeaza la jumatatea distantei dintre "+" si "-".

Ponta la Madrid: "Ce calificare ai"?

Video "Ponta la Madrid"

Am gasit tratat, in multe parti prin media, subiectul asta.
Printre altele, am gasit si in Contributors, o opinie (a cuiva ce afiseaza ca nume
"Maria Gunther")extrem de compatibila cu felul in care si eu vad lucrurile.

Zicea "Maria Gunther:
"N-ati auzit cu ce tupeu i-a intrebat pe oamenii din Spania care l-au huiduit, ce calificare au… de 
parca, bratara lui furata, ca PLAGIATOR, il pune peste toate, de vreme ce i se freaca soricul de 
ani de zile, dar nu il schimba cu nimic!?

*Ma intreb daca ar fi in stare sa onoreze textul Dvs. deosebit, macar din punct de vedere literar, 
dar, mai degraba, daca va calca pe aici, vad cum mai clefeteste din falci, pentru ca se duce 
demult lupta cu morile de vant. Cu regret constat ca deceniile care au trecut si peste mine nu 
au schimbat mai nimic in bine, ci, masinaria a fost continuu unsa din belsug".

Basescu o iubeste pe Udrea

Aseara (19 oct 2014), intamplarea a facut sa fiu martor al unei emisiuni - interviu pe tvr 1, moderata de doi jurnalisti, un barbat si o femeie (probabil ca dupa nume i-as recunoaste, dar dupa figura nu), emisiune care avea ca invitat pe Elena Udrea.
La un moment dat (emisiunea se apropia de sfarsit), jurnalistul a intrebat-o pe Elena Udrea ceva pe tema arhicunoscutei supozitii unei relatii de iubire, ce ar exista intre Basescu si Udrea.

Am adus tema asta aici, in blogul meu, si datorita faptului ca in pagina Elenei Udrea, pagina in care pana mai alaltaieri puteam comenta, da "like"-uri sau "compartir" (cuvant pe care limba romana ar face bine sa il adopte) si din care cineva sau ceva, m-a exclus, lasandu-mi acces doar la actiunea de "compartir" (de a redistribui adica, un post sau altul, ceea ce, e mai mult decat nimic, asa ca voi folosi macar atat cat mi se permite.Astfel, nemaiputand sa opinez acolo, in pagina Elenei Udrea , mi-am luat de lucru . . . pentru "acasa".

Tema asta cu "iubirea", cu misterele de nepatruns ale unei sau altei relatii "bi-laterale" este o tema care "prinde" bine la o imensa majoritate de . . . "cascatori de gura".

Buluceala. O a doua natura pentru roman

Am cautat o definitie a cuvantului "buluceala" si nu am gasit mare branza.

Am incercat cu traductorul sa
gasesc vreo traducere in vreo
alta limba, ca sa o caut definita
prin . . . vreo alta limba, dar
traductorul a ramas . . . perplex.
Mi-au iesit la . . . "imagini",
vreo cateva imagini cu tema
"buluceala" si chiar am gasit si
un video si,desi nu sunt exemplele
cele mai elocvente ale acestui
"cuvant-concept", nu sunt
exemplele din "viata de zi cu zi"
(generale) ci niste exemple
punctuale, specifice, sunt totusi,
mult mai mult decat . . . "nimic".

Familia. Cel mai inalt grad in rangul "persoana juridica"

Conceptul "familia" este cel mai inalt intre conceptele apartinand . . . conceptului
"persoana juridica"

Familia este asemeni unei scari, a carei prima treapta este, ceea ce
in spaniola se numeste "matrimonio" ("piatra fundamentala" a
conceptului "familie".
Analogic "polenizarii", acest "amestec" poate ajunge sa rodeasca (sau nu), dar esenta lui este sa rodeasca pentru ca altfel specia
careia ii apartin ambele "substante", ar disparea.
Singurul tip de familie, eficienta din punct de vedere natural, este
cea constituita, voluntariamente, dintro "persoana fizica masculina"
si o "persoana fizica feminina".
Indivizii umani sunt indivizi carora li se acorda din start prezumtia de "libertate responsabila", si urmare acestei prezumtii ei se pot
asocia (inclusiv in aceasta "piatra fundamentala a asocierilor") asa
cum isi doresc.

"Ma rog pentru Basescu" ("citat" din Ponta)

Cuvintele au sfintenia lor, au personalitatea lor. Suntem imposibilitati a le folosi cum vrem.
"Lucrurile" sunt mai multe decat "cuvintele".

Ca si tricourile la fotbalisti, fiecare jucator imbraca cate un alt tricou, iar fiecare tricou are in el cel mult un fotbalist si nu sunt tricouri pentru toate persoanele "contemporane unui anumit moment dat"
ci doar pentru acelea care, din diferite motive, ajung a purta "echipamentul".

v

Cu cuvintele nu este de joaca, iar aceste cuvinte

ale lui Ponta, reproduse in media, mie imi apar

ca fiind (ca avand co-notatie) . . . "mafiotice".

Sudistii (hipocresia), ori conduc, ori se razvratesc (spre a conduce). Ca in jocurile fraterne, copilaresti, "de-a calul", accepta doar rolul de "calaret", cand ii revine rolul de "cal", nu se mai joaca.

Desi ei (sudistii) nu stiu drumul, firea lor ii impinge sa te transforme pe tine, frate al lor de drum, in calul lui pe care sa isi urce propriul hoit si desagii, si-apoi iti lasa fraul slobod, stiind ca tu stii si ca . . . stiind tu, ce rost are sa-si mai bata el capul sa isi incarce memoria cu asa fleacuri?

Religia este o politica, politica este o religie

Religia este apanaj al "fiintelor umane" in timp ce politica este apanaj al acelor fiinte umane care, alimentandu-se . . . dintre "adevarat" sau "fals" doar cu "adevarat", ajung a se cladi ca "oameni".

Pentru ca . . . o imagine face cat o imensitate de
cuvinte, am conceput eu imaginea asta cu aspect
de piramida (pentru ca piramida este imaginea care ajuta cel mai mult in caz ca asta).

Inaltimea de la "a" la "z" reprezinta dimensiunea
in care "fiinta umana" este altceva decat un simplu animal. Este un "dar" de la natura, nu este vreun "merit personal"
Pana la nivelul marcat de mine cu "0" este o zona analogica calificarii prin ucenicie la locul de munca, a invatarii "pe furate".
Dinspre "- infinit" pana la nivelul "a", analfabetismul (lipsa legaturii cu informatia codificata si clasificata) este atat ca fond (al lucrurilor) cat si ca forma.

Nordismul vs sudismul

Tot omul are opinii proprii si atunci, avandu-le si eu pe ale mele, nu vad de ce nu as incerca sa mi le fac cunoscute,  deschizandu-mi astfel usa catre cei "asemanatori in gandire, mie".

Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american, al acelui caracter de om care nu are nevoie sa sclavizeze un altul sau sa fie sclavizat de un altul.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea si va dainui cat ea.
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune din Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intrun ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.

Viata este cel mai amplu joc

A nu se confunda "joc" cu "joaca".
Primul exista doar in con-jugare cu "regula" iar intre a doua si "regula" nu exista nici o legatura.
Viata este un joc, cu reguli stabilite de ea insasi, si de care nu vom vorbi acum.
Viata sociala (sau "viata social umana") este "jocul" cel mai amplu, cu reguli stabilite de mintea umana in delungul existentei acesteia (a mintii umane).
Toti (fara exceptie) suntem "jucatori", indiferent cum ne-am comporta.
Atata doar ca nu suntem toti capabili sa cuprindem, sa constientizam asta, si atunci, impotenta mentala duce pe unii la incercarea de a se situa ca arbitru, ca antrenor, ca spectator, ca "patron de club".
Viata este eterna.
Viata umana insa, nu este eterna.

Basescu si Udrea sunt "jucatori"

Equipo (wikipedia):Un equipo es un grupo de dos o más personas que interactúan, discuten y piensan de forma coordinada y cooperativa, unidas con un objetivo común. Un grupo en sí mismo no necesariamente constituye un equipo.

Cum nu am gasit corespondenta in romana pentru conceptul "echipa" am sa traduc eu ceea ce in varianta spaniola este definit in wikipedia: Echipa - O echipa este un grup de doua sau mai multe persoane care interactiveaza, trateaza si gandesc de forma coordonata, unite inspre atingerea unui obiectiv comun. Un "grup" nu constituie volens-nolens o echipa (nu orice "grup" da constituire conceptului "echipa") 


Desi afirmatia lui Basescu a fost luata in deradere si s-a tot batut moneda pe ea, cu scopul devalorizarii acestui adevar (devalorizare chiar obtinuta), vin eu acum, ("dezgropand mortii"), si reinvii, ceea ce nu trebuia sa moara.
Sunt eu (si nu numai eu, dar fac vorbire de mine), de caracter apropiat (pana la identic) cu caracterul oamenilor precum Basescu sau Udrea si, in cazul asemanarilor de caracter, cand vorbeste unul este ca si cand ar vorbi oricare dintre acei "asemanatori".
Daca spusele mele nu sunt corect-identice cu ale celor doi, ele vor fi infirmate pe mai departe prin chiar cuvinte ce va rosti oricare dintre ei.
Consider deci ca asa cum . . . consider ca oricare dintre cei doi vorbesc, emit cuvinte pe care le-as emite chiar eu (sau superioare a ce as emite eu) si atunci cand vorbesc eu (ca in acest text) spun ceea ce ei insisi ar spune (in esenta), chiar daca cuvintele nu ar fi aceleasi.
Deci:
Pentru mine "presedintele" nu reprezinta un sef caruia eu sa ii fiu subaltern. Si nici vreun functionar caruia sa ii fiu "beneficiar" si prin asta sa imi fie subordonat mie. Pentru mine "presedintele" este intruchipare a ceea ce in fotbalul pre-clasic (cand spun "clasic" ma  refer la ceea ce este, in materie de fotbal, "clasic" azi) reprezenta "capitanul de echipa". Pentru mine, presedintele si tot ceea ce este intre el si mine (considerand ca presedintele este primul din rand, din aliniere, ca la sport, iar eu ultimul), ii consider a-mi fi nimic altceva decat "colegi".
"Viata" este cea mai grozava dintre munci, depasind (sau cel putin insumandu-le) in grozavia ei toate cele douasprezece figuratie munci ale lui Hercule si fiecare dintre noi (fiintele umane) suntem cate un alt Hercule. Desi in diferitele planuri ale vietii sociale, ale vietii umane, suntem "competitori", "a fin y al cabo" suntem colegi. Suntem "colegi de munca" in cadrul aceste grozavii de munca care, repet, este Viata.
In cadrul acestui "joc" (orice activitate logica umana este un "joc") eu nu simt nevoia ca cel pe care mi-l aleg drept "capitan de echipa", drept "coordonator de joc" sa joace (sau sa intentioneze asta) rol arbitru, de antrenor, de spectator sau de orice altceva decat aceea de "jucator", de "participant in calitate de coleg".
Aceia care regasesc in cuvintele mele propriile lor cuvinte mi le or intelege, iar daca le vor intelege ii va ajuta asta sa isi reconsidere pozitia in cazul in care punctul lor de vedere era un altul, iar asta ne-ar ajuta sa ne asezam pe o orbita comuna (singura conditie, sau "conditia nolens-volens" pentru a fi colegi, pentru ca enuntul cuvantului "colegi" sa fie plina si nu . . . lipsita, de sens).
Cine simte nevoia colegialitatii, cine cultiva colegialitatea, sa-si aleaga drept coordonator de joc pe urmatorii 5 ani pe colega mea, pe colega noastra, pe colega voastra, Elena Udrea.
Sansa de a avea de ales un asemenea om, nu o avem in fiecare zi.

Ponta, Iohanis si Macovei se vor precum Irod, iar noi sa le dansam pe masa.

Ponta si Iohanis se vor un fel de ceea ce este Becali pentru Steaua, numai ca in cazul lui Becali vorbim de o persoana privata si o proprietate privata, in timp ce Irozii astia doi, vor sa fie stapani, dar  pe proprietatea publica, si nu doar ca vor asta gratuit ci sa ii mai si platim.
Este ca si cum hotul de buzunare ti-ar taia chitanta ca sa-i platesti pentru efortul pe care l-a depus ca sa-ti sterpeleasca portofelul.
Macovei e mai dulce. Dansa vrea sa ne fie arbitru. Cam cum vroia Pacala sa ne fie primar.
Dumneaei s-ar vrea sefa, la masa juriului, ca la un altfel de "Dansez pentru tine".

Numai ca noi (cei ca mine) stim (in sens ca "le avem cu") dansul, si cum mai spuneam si mai spun, dansam pentru noi, pentru noi insine, si nu avem nevoie nici de arbitri si nici de antrenori.
Dansam ca si cand Viata ar fi o nunta, iar noi, mesenii ei.
Ceea ce e nevoie, se numeste "conducator (coordonator ) de joc" care sa ne invete, precum Zorba pe Basil, pasii noului dans, pe care el il stie si noi inca nu-l stim.
Stim "Breaza", stim "Hora", stim "Ciobanasul", stim si "Ratza" sau "Pinguinul".
Ca la Calusar, e nevoie de un "1", dupa care sa urmeze "2", dupa "2" sa vina "3" si tot asa, nu in vreo ordine data de vreo ierarhie ci doar in ordinea cronologica a prinderii in dans.
Cel in frunte la "Calusarii" se numeste "vataf", iar aceasta denumire nu este compatibila cu ceea ce eu vreau sa spun cu "coordonatorul de joc".

"Coordonatorul de joc" din viziunea mea este ceea ce Tudorel Stoica era la acea Steaua care a ajuns sa castige Cupa Campionilor Europeni, adica "creierul" unei echipe,
O echipa este un organism viu, dar nu un organism in-divid ci un organism compus, un colectiv.
Nici un organism natural, normal, in afara unor cazuri accidentale (vezi "Policefalia") nu are doua (sau mai multe) capete, nu are mai mult de un "centru in-divid de comanda" si deci, nici o alcatuire denumita "echipa" nu poate avea mai mult decat un cap.
Echipa poate fi "echipa de doi", de trei, de patru, etc, poate fi de orice numar care nu depaseste numarul persoanelor existente pe planeta la vreun "moment dat".
Echipa poate fi egala in dimensiunea-i (nu doar fizica) "sat", "comuna", "oras", "tara" sau, in varianta maxima cu ceea ce se defineste drept "lume". Principiul este acelasi la fiecare caz in parte, ceea ce face diferenta este doar "zoom"-ul.

Atunci cand vorbim de "creierul echipei" nu spunem prin asta ca doar un singur jucator din echipa gandeste in timp ce celorlalti le-ar umbla mintea in vacanta. Numai ca este nevoie ca cineva sa centralizeze (ca sa poata distribui) pasele si sa le distribuie spre a le mari la maximum posibil eficientizarea lor.

Cand iti alegi un coordonator de joc, tu trebuie sa-ti alegi pe cineva care este mai bun (si nu mai slab) decat tine.Iar daca o faci (alegerea) atunci trebuie sa te comporti ca si cum te-ai fi urcat pe o sanie, condusa de cel de tine ales, o sanie ce coboara de la Babele la Busteni pe Valea Jepilor, si sa nu pui piciorul jos in nici o clipa, indiferent cat de frica ti-ar fi.
Daca ii dai raspunderea, ori o faci ori nu.
Ori o dai, ori (daca-ti gasesti "clienti" pentru asta) ti-o asumi. Pentru ca altfel il omori si pe el, si pe tine. Altfel, se intampla ceea ce nu s-ar fi intamplat daca nu intervenea-i si culpa, chiar daca cea "vizibila"  i se poate "pasa" lui, cu cea "ne-vizibila", ramai.

Eu gasesc a fi foarte elocvent in ceea ce inseamna acordarea (sau nu) a increderii, talcul povestii "Minunea" de I Al Bratescu-Voinesti.

Ponții noștri aur poartă, noi umblăm din poartă-n poartă

Viata (trairea) umana este cel mai amplu joc de trombon.
Trebuie sa fii un adevarat expert ca sa poti intui cu adevarat bine, cand si cine minte, cand si cine spune adevarul, in asa fel incat tu sa fii jucatorul care castiga si nu vreunul dintre jucatorii care pierd.
Trebuie sa spun ca rezultatele jocurilor (de trombon) in care participam ma cotau ca pe unul care se situa in tabara castigatorilor.
Eram un expert in "citirea" adversarului, dar in acelasi timp expert in arta disimularii.
Cum insa sunt un . . . de neclintit in ceea priveste respectarea regulii jocului, nu am folosit niciodata (sau, am cautat sa evit pe cat posibil sa folosesc) arta disimularii in viata de zi cu zi (alt joc, alte reguli, alt "scop de atins".
Acest "antrenament" din copilarie, ma ajuta insa sa citesc oamenii, si practica mi-a demonstrat ca ma pot baza bine pe aceasta citire, probabilitatea de a ma insela fiind foarte mica.
Din 2012, am intrevazut in Elena Udrea un potential presedinte, si am scris in foarte multe postari, prin bloguri si pagini, ca Elena Udrea va fi primul presedinte de sex feminin pe care Romania o sa il aiba.

Domnul Plesu e-n dilema

Formatori de-ai nostri de opinie au intrat in faza de "productie de serie mare" acum pe ultima suta a alegerilor prezidentiale.
Am fost un avid cititor de Dilema pana in 2003 (an cand am fost aruncat peste bord, cum imi place mie sa spun) si mai apoi, pana la expansiunea internetului intr-atat incat sa ii ajung si eu a-i fi utilizator, am primit Dilema, trimisa de copilul meu, pe diferite cai (mai ales cu autocarul).
Mai apoi, din ratiunile-i manageriale, Dilema a pretins abonare.
Nu am pretentia sa primesc ceva pe de-a moaca, dar daca nu pot sa cumpar, ma abtin si gata.
Asa ca intrevederile noastre, au inceput a se rari si am ramas prieten cu Catavencu si mi-am dezvoltat noi prietenii (printre care cu Contributors).
Dilema (ca mai toata lumea) isi face insa semnalizata existenta si in facebook, iar unul dintre articolele domnului Plesu m-a indemnat la o opinie personala pe care nu mi-am putut-o exprima la locul ei, asa ca mi-am luat de lucru pentru acasa si de aceea . . . sunt aici.

Articolul domnului Plesu se numeste "O tara de presedinti".
Domnul Plesu este un recunoscut "formator de opinie", cuvantul dumnealui cantareste greu printre multa "lume buna". Desi imi place cum scrie, sunt destule ocaziile cand nu imi place ce scrie.
Asa si in cazul articolului de fata: imi place cum e scris dar nu-mi place mesajul pe care-l transmite.

Viata (si ma refer aici la cea umana) este un"sport de echipa".
Democratia o putem analoga fara sa gresim cu ceea ce inseamna canoea, canotajul, directionandu-se prin impulsul direct (nemijlocit) al fiecaruia dintre "jucatori".
Numai ca la o democratie atat de perfecta in care sincronizarea jucatorilor sa fie fara gres, atat in "fapta" dar mai ales in "gand" e mai greu de ajuns decat la una "cu carmaci" si atunci, "jucatorii" desemneaza pe unul dintre ei, astfel incat sa se obtina cea mai buna eficienta.
Trasul la vasle este mai greu decat de tinut carma, dar daca eu sunt mai puternic si ma asez la carma, nu castig cat pierd, pentru ca chiar daca sunt in acelasi timp si cel mai bun carmaci, ambarcatiunea avanseaza mai incet dacat atunci cand eu as fi tras la vasle.
Pe de alta parte, degeaba e "motorul" puternic daca "soferul" merge din sant in sant, sau daca, desi tinta e spre Cluj, "stiinta" lui indreapta barca spre Vaslui.

Desi domnul Plesu zice, printre ale dumisale randuri ca: "Constituţional vorbind, oricine are dreptul să intre în luptă", in acelasi timp da peste nas acestor "oricine" care intra in lupta.
Doar magarul lui Buridan moare de foame intre doua capite, nehotarandu-se inspre care sa mearga.
Altfel, e ca la piata. Iti alegi ceea ce ai nevoie.
Ca sunt persoane care pentru a economisi 10 bani, dau ture prin piata trei ore, sau ca altii se invartesc printre zeci de tarabe cu rosii si pleaca fara rosii (desi pentru asta venisera) pentru ca nu le place nimic, asta a fost si asa va fi.

(va urma),

Ponta a imposibilitat si cauta sa imposibiliteze pe romanul din diaspora sa voteze.

Postarea de fata survine in urma citirii unui articol in Contributors, numit "Lasati milioanele de romani din Diaspora sa voteze, domnule Ponta."
                                                                         

De cand ma stiu (si ma stiu de prin anul 1960) ceea ce am gasit a domni intre mine si societatea in care (vrand-nevrand) m-am nascut s-a numit "incompatibilitate".
Nu discut a cui a fost vina, ci doar aceea ca usor-usor toate usile mi s-au inchis in nas si nu mi-a mai ramas deschisa decat una.
Cine a citit aventurile lui Pardaillan, condus de catre Inchizitia acelor vremi prin tunelurile Sevilliei, poate intelege mai usor ce a simtit cineva aflat in situatia mea cand unica usa (usa prin care ti se face vant, ca unui parasutist fara parasuta) ce i-a fost lasata deschisa a fost usa exilului.
Nu am mers in viata mea pe spaga, pe "drept", pe "sarit la cap", pe "intrat in gasca" si atunci societatea, normal, m-a expulzat, asa cum o haita de caini expulzeaza din haita orice "corp strain", asa cum un organism arunca afara un ghimpe sau o țapca.

Cetatenii din diaspora?

Din pacate (pentru mine) putinul timp ce imi ramane nu ma lasa rar sa ma apropii prea des de acest blog al meu dar acum, o "vorba" a cuiva, intalnita prin "Contributors" la un articol al domnului Ciucu, articol care purta numele: "Despre analfabeti cu drept de vot si votul universal", m-a facut sa imi intrerup . . . absenta, si sa tratez un pic asupra temei:
"Vorba", spusa de cineva care se semna "Adrian", suna asa:

"In ce masura cetatenii din diaspora ar trebui sa aibe drept de vot pentru ce se intampla in tara in care nu locuiesc si catre care probabil nu platesc nici taxe? Am putea da drept de vot universal tuturor cetatenilor din lume, s-ar putea ca unora dintre ei sa le pese mai mult"

. . . si nu trebuie luate, vorbe din astea, in nume de rau, pentru ca nimeni nu le stie pe toate.
Nu este aceasta "luare de pozitie" a acestui domn Adrian, nici prima si nu va ramane nici ultima care sa fie de o asa . . . culoare.
Este si treaba noastra, a "romanilor externi" sa mai clarificam din multitudinea de puncte care stau
in ceata, pentru ca altfel, nu putem acuza pe nimeni ca intelege distorsionat vreunul sau altul dintre adevaruri . . .

Consider eu ca se persista (pe de o parte inconstient, pe de alta din interes meschin) intro eroare denumind "emigranti" pe romanii care nu sunt in Romania dar sunt intre granitele UE.
Acesta este un paradox, pentru ca tarile pe unde suntem nu ne mai considera emigranti din 2007, de la data cand Romania a acces in UE. Astfel, pe de o parte suntem ai amandorura (cand e vorba sa ne ia vreuna din ele, bani) iar pe de alta nu suntem ai niciuneia (cand e vorba sa ne dea).
Astfel, cand este vorba de "drepturi", suntem in aer iar cand e vorba de obligatii, suntem pe pamant.
Cand revendicam vreun drept nu intalnim decat saltat din umeri si aratat catre celalalt (Romania catre UE sau, invers) iar pe de alta parte ne stau cu mainile in buzunare, care, cum si cand vrea.

Eu unul nu consider "emigrant" pe tot emigratul. Consider a fi emigrant doar pe acela care, aruncat peste bordul "navei" pe care s-a nascut inoata spre a ajunge sa-si recapete locul, un loc care este al lui.
Consider ca nimeni nu alege unde sa se nasca si ca daca se naste roman, nimeni nu este indreptatit sa ii traga pamantul de sub picioare.
Daca as vedea lucrurile ca un religios as spune ca Pamantul nu este al vreunuia sau altuia dintre indivizi ci al lui Dumnezeu. Cum insa pentru mine Dumnezeu nu reprezinta nici o persoana fizica dar nici una juridica ci cu totul altceva, zic mai bine ca Pamantul este un spatiu . . . public.
Iat "public" inseamna "al tuturor" si nu "al nimanui".
Inauntrul jocului asta denumit "viata sociala", se urca si se coboara in clasament, dar sunt niste limite peste care nu se trece si peste care, din pacate, Romania a trecut, creand niste circumstante propice inselarii unora de catre altii, de o asa maniera incat, romanii, pentru ca . . ."se stiu", se feresc unii de altii cu mare grija, cu multa circumspectie, in acelasi timp in care unii se intreaba pentru ce romanul (ca natie) este atat de dezbinat (eu n-am vazut alta natie, de o dezbinare de acest grad).
Ca norma generala, omul nu isi recunoaste esecurile si considera realizare orice ridicare de la podea, chiar si cele care urmeaza knokout-ului.
De aceea eu nu consider ca fiind emigrant pe acela care este afara din tara lui urmare a vreuneia din formele pe care le poate lua "capriciul" ci doar pe acela pe care vreuna din formele pe care le poate lua "ne-voia", il imposibiliteaza sa traiasca in propria sa viata.