gasesc vreo traducere in vreo
alta limba, ca sa o caut definita
prin . . . vreo alta limba, dar
traductorul a ramas . . . perplex.
Mi-au iesit la . . . "imagini",
vreo cateva imagini cu tema
"buluceala" si chiar am gasit si
un video si,desi nu sunt exemplele
cele mai elocvente ale acestui
"cuvant-concept", nu sunt
exemplele din "viata de zi cu zi"
(generale) ci niste exemple
punctuale, specifice, sunt totusi,
mult mai mult decat . . . "nimic".
multa compatibilitate cu ceea ce
indeobste denumim "religie"
si nu sunt multumit de imaginile
-exemple pe care le-am gasit,
pentru ca ar putea sugera
ca de la ele a plecat ideea
titlului meu, desi dand cautare
cu cuvantul "buluceala", am
ajuns la ele.
"Buluceala" este un antonim perfect al dez-ordinei. "Ordonat" nu inseamna in mod
neaparat "ordinea de tip militar".
Prin cuvantul "ordine" eu incerc sa fac referinta la "ordinea fireasca a lucrurilor", la
acea zicala spaniola care zice ca "detras del uno (1) viene el dos (2)" (adica, dupa
aritmeticul 1 urmeaza, in ordinea fireasca a lucrurilor, aritmeticul 2).
Pe de alta parte, "buluceala" este antonim total al conceptului "echipa".
Cum definitia care-mi pare cea mai adecvata pentru conceptul "echipa" am gasit-o
in spaniola:"Un equipo es un grupo de dos o más personas que interactúan, discuten
y piensan de forma coordinada y cooperativa, unidas con un objetivo común.
Un grupo en sí mismo no necesariamente constituye un equipo"
(adica:
"Echipa reprezinta acel grup de "doua sau mai multe" persoane care interactioneaza,
dezbat si gandesc de forma coordonata si cooperanta, focalizate inspre atingerea
unui obiectiv comun. Nu orice "grup" (orice grupare) este, nolens-volens, o echipa".
Cu toate ca am si specificat (ceva mai sus) ca prin cuvantul "ordine" nu ma refer
(cel putin, nu in acest post) la "ordinea militara" ci la "ordinea (logica) fireasca a
lucrurilor" (cum ar fi imaginea redata de un vechi proverb pe care l-am gasit in
limba spaniola si era mentionat ca "proverb roman": "La escalera hay que barrer
desde arriba hacia abajo" / Intotdeauna maturarea unei scari trebuie inceputa
din sus, in jos"), cu toate astea, deci, am sa spun aici o poveste pe care am trait-o
chiar in armata (in timpul "serviciului militar obligatoriu", o poveste pe care eu
o cred a fi elocventa:
Din motivatii care erau dincolo de ceea ce puteam cunoaste eu (ca militar in
termen) dar se puteau banui, din cele 12 plutoane care formau unul dintre
cele trei companii ale batalionului din care faceam parte, 11 aveau drept
"comandanti de pluton" proaspeti "locotenenti majori" si numai cel din care
faceam si eu parte, avea drept "comandant de pluton" un "sergent major".
In armata "functia doboara gradul". In acest caz, nu dobora, dar punea semn egal
intre un subiect care, in limbaj civil, nu avea luat "BAC-ul" cu ceilalti care il
aveau.
Noi, ca simpli militari in termen, nu indreptam noi lumea. Aveam de parcurs sase
luni in acea unitate si apoi urma sa fim repartizati, unde ne rapartiza cine stie ce zar.
Normal ca asupra plutonului nostru se indreptau multe ghionturi, si poate ca asta,
dar si caracterul (cel manifestat fata de noi) al acestui tanar sergent-major, a creat
intre noi si el o comuniune care nu se poate uita, din multe motive.
Cand mergeam la "instructie de front" tipul asta nu-si batea joc de noi (cum, nu era
greu de vazut ca se comportau ceilalti "comandanti de plutoane").
Cand zicea "culcat" sau "masca pe figura", executa si el, laolalta cu noi, ceea ce ordona.
S-a creat astfel o asa "echipa" incat la toate "concursurile" de "defilare"pe unitate ieseam
primii, desi in restul timpului eram niste impiedicati, si aparentele nu erau niciodata in
favoarea noastra.
Si toate astea datorita bunei pedagogii pe care, si datorita circumstantelor, dar si
datorita caracterului personal al "coordonatorului de joc", se crea acea emulatie
colegiala care face omul sa traiasca cu bucurie chiar si clipe care nu au nimic roz ci sunt
mai degraba de la gri inspre negru.
Eu personal nu sunt, in ceea ce ma priveste, un om ordonat (ba, din contra).
Dar asta nu inseamna ca dincolo de felul cum ma comport fata de mine insumi, nu am
grija ca altora sa nu le produc neplaceri, pentru ca daca eu sunt (sau, pot fi) vinovat
fata de mine, ei nu au nici o vina fata de mine si atunci, pentru ce le-as provoca eu
niste neplaceri?
Acel "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" a facut de cand ma stiu parte din bagajul meu
comportamental.
Ca si in fotbal (pe care l-am jucat cu placere pana la 30 de ani) faulteaza doar cine isi
doreste asta, iar eu am invatat sa joc, sa castig sau sa pierd, fara sa faultez, fara sa
folosesc mijloace nepermise de regulamentul jocului in cauza.
Chiar si faultul involuntar, mi l-am considerat tot o vina, si am facut tot ce a depins
de mine, sa nu fiu "parte", in vreunul.
Ca si la "masinute", important este sa nu lovesti si sa te mentii nelovit. Altfel, ai dat
banii, degeaba.
Romanul (in general) nu are caracteristicile a ceea ce inseamna "om de echipa" (a
nu se confunda echipa creata prin motivatie extrinseca cu aceea pe care o creeaza
motivatia intrinseca
Asta ma face sa ma indoiesc ca Udrea v-a castiga alegerile prezidentiale, pentru ca
Udrea este singurul "om de echipa" dintre toti cei 14 candidati, si nu v-a da romanul
"buluceala" nationala pe o viata in spirit "fair-play", nu pentru ca nu i-ar place, ci
pentru ca dezvatul de un obicei prost (fie el "fumat", sau orice altfel de drog, inclusiv
mental) cam . . . doare.
O veche vorba zice ca nu este atat de greu sa inveti un lucru nou cat este acela de a
te dezbara (spre a face loc celor noi) de cele deprinse deja.
No hay comentarios:
Publicar un comentario